programul meu de somn s-a dus dracu. am ajuns sa ma bucur cand ma trezesc dimineata si realizez ca am reusit sa adorm in noaptea precedenta pe la ora 4. 4 e devreme. 4 e ora de lux pentru somnul meu. si cum asta e IAR o noapte din aia in care stau pana dimineata si ma gandesc la nemurirea sufletului, am zis sa ma descarc. sau sa scriu pana ma plictisesc de mine si sa adorm cu capul pe tastatura [cum de altfel, mi s-a mai intamplat], merita incercat. oricum stau si vegetez mai toata ziua.

ultimele zile au fost foarte interesante. ultimele zile m-au facut sa realizez niste lucruri de care eram de mult timp constienta, insa pe care nu voiam sa le accept. in ultimele zile s-au intamplat atat de multe lucruri incat  nu le pot procesa si implicit, nu ma pot adapta.

viata nu inceteaza sa ma surprinda.

este uimitor cum intr-o zi dimineata este atat soare, iar spre seara ploua de rupe.

este uimitor cum cineva poate fi atat de bine-dispus intr-un moment si dintr-odata sa se schimbe.

este uimitor cum o persoana fi atat de rationala uneori si atat de emotionala alteori.

este uimitor cum doua persoane se pot intelege atat de bine uneori si alteori atat de rau.

si mai ales, este uimitor cum e suficient si cel mai mic lucru sa se intample ca o perceptie sa se schimbe. pe moment. pe o perioada de timp. sau pentru totdeauna.

Aparent cand beau sunt foarte profunda. Si am o memorie foarte buna. Si clar in situatii ca asta ar trebui sa fiu imobilizata ca sa nu aberez prea mult. Am zis!

Asta e post din ala de 4 si-un strop dimineata cand nu poti sa dormi si-ti vine sa te urci pe pereti. Si nu de placere.

Doamne, ce chef am sa scriu. De cateva zile incoace, nu-mi gasesc locul. Am nevoie de ceva si nu stiu de ce. Uneori ma surprind gandidu-ma la n sh’pe mii de rahaturi pe care credeam ca le-am ingropat de muuult timp. Nu de alta, dar aparent am muult timp liber pentru mine.

Imi pare ca m-am schimbat mult. Se intampla in multe situatii sa nu ma mai recunosc. Se intampla sa fac ceva, sa actionez in vreun fel si-apoi sa raman: coa’, inainte nu asa as fi facut! si-ncerc sa-mi dau seama de unde vine schimbarea asta, nepasarea asta si.. intelegeti voi ideea. Parca nu-mi vine sa ma mai complic. Parca nu mai am rabdare sa mai explic, sa mai ascult, sa mai bag in seama. Parca as omorî in masa [si nu numai gandaci]. Parca.. nici nu stiu cum sa eplic. Ma simt straina de tot si de toti. Undeva pe drum, cred ca m-am pierdut temporar pe mine si e trist. si… ciudat tare sa nu te mai recunosti pe tine insuti.

Imi pare ca am o lene de dimensiuni interplanetare si ca daca in curand n-o sa reusesc sa ma urnesc din loc peste 50 de ani o sa fiu in aceeasi situatie ca acum: in pat, cu mancare in mana si serial in fata. Poate alt pat, poate alta mancare, poate alt serial. De fapt, nu ‘poate’, sigur, dar ‘poate’ era mai dramatic :)). Este interesant cum cineva poate sa gaseasca cu totul altceva de facut decat ceea ce trebuie atunci cand vine vorba de invatat. Este amuzant pentru ca dintr-odata totul din jur ti se pare altfel. Si totul PARCA ar avea nevoie de interventia ta urgenta IMEDIATA. Parca ar merge niste curatenie. Parca florile ar avea nevoie de vreo 3 randuri de apa si supraveghere serioasa si atenta din partea ta. Parca ar trebui sa-ti mai aranjezi hartogaraiele prin dulapuri ca deh…PARCA ceva e in neregula. Parca geanta aia din cuier brusc dupa 2 luni ti se pare ca nu mai sta bine acolo si trebuie sa-i gasesti alt loc. IMEDIAT. Si mamaa cat dureaza sa gasesti un loc mai bun. Paradoxal, in acelasi cuier ajunge dar la 2 cm mai la dreapta.Parca ti se face foame. Si apoi dupa atata munca, PARCA mai mult ca siiigur ar merge o pauza de tigara si de un serial. Si fantastic cum intr-adevar reusesti sa faci atat de multe lucruri… mai putin ce trebuia initial. Adica sa inveti.

mbuh-huh-huh

Posted: October 9, 2012 in Uncategorized

 

de-o saptamana jumate am venit la facultate. mi-e diferit cam totul. oamenii imi par niste robotei vesnic in graba. timpul trece mai greeeu, dar in acelasi timp parca zilele se scurg repede repede. pana si aerul mi se pare altfel. frumos e, de facut mereu imi gasesc ce sa fac, dar e o stare de neliniste acolo in permanenta. o fi de la aglomeratia orasului [care btw, nu ma deranjeaza aaabsolut deloc, in comparatie cu alte persoane]. sau de la senzatia ca mereu am uitat ceva. sau de la grija ca o sa uit. sunt atat de aerianaa si comoda.

ma simt ciudat ca scriu dupa atata timp, parca nu-mi gasesc cuvinte. asa ca ma las de asta acum, o sa dezbat subiectul asta intr-un viitor post mai bine, cand o sa am mai mult chef.

 

Sunt pe punctul de a pleca si nici ca puteam sa fiu mai fericita de-atat. Vin anumite momente in viata unui om cand tot ce are nevoie e sa se detaseze de tot cacatul din jur si sa se duca dracu’ departe de tot. Am tot asteptat asta. Pentru prima oara dupa mult timp simt ca am atatea de facut si e genial. E frumos sa te trezesti dimineata cu zambetul pe buze, e frumos sa scapi de toti nervii acumulati si sa te doara fix in talpa. E bine sa realizezi in sfarsit ce e mai bine si cum e mai bine sa faci fata la tot ce te loveste in fata.

Cand o sa ma intorc stiu ca nu o sa mai fie la fel.  SI ma bazez complet pe ideea: tot raul spre bine.

Multumesc mult.

 

 

Cica mai bine regreti ceea ce ai facut decat ceea ce nu ai facut. Pe bune? Care este persoana aia brilianta care stand pe tron a venit cu zicala asta? Intreb si eu asa..retoric. Am o istorie plina de “lucruri facute” si una la fel de vasta de “lucruri nefacute”. Si ghici ce? [din nou, retoric intreband] Daca ar fi sa pun in balanta aceste 2 categorii, cred ca amalgamul de lucruri facute si regretate ar catapulta in spatiu gramada de lucruri nefacute si regretate intr-o milisecunda. Asa ca revenind. zicala asta e prostie. E zisa de cineva care intr-un moment de relaxare si trolling de stat pe wc s-a gandit “cum sa determin eu oamenii sa faca prostii, dar dupa ce fac asta sa nu aiba constiinta prea plina astfel incat sa se opreasca din facut prostii? a, gata, stiu! hai sa ma screm oleaca si sa scormonesc o zicala [ca altceva vad ca nu am noroc sa iasa -gandeste el uitandu-se in jos-] de care sa asculte toti ca atunci cand m-oi intoarce ca spirit pe pamant sa ma prapadesc de ras cand ma uit la prostii astia cum fac asta”. Si asa a facut. Astfel a aparut zicala amintita mai sus. Si astfel spiritul lui probabil se tavaleste pe burta de ras chiar in momentul asta, in timp ce prostii.. fac asta.

Stiu ca am spus de mai multe ori , dar acum e pe bune bune. O sa ma opresc din facut cacaturi pe care sa le regret ca proasta mai tarziu din cauza consecintelor. Si gata, NU MAI. Nu mai vreau, nu mai pot. Pentru ca nu am niciun folos din toate astea. Din contra, imi fac rau. Singura. Parca de 2 ani incoace sunt setata pe o comanda de autodistrugere. O sa aiba viata ocazia sa-si bata joc destul de mine, de ce sa o ajut si eu? Asa ca da, ma opresc. Am mai avut tentative, dar de data asta e PE BUNE. Si inchei aici subiectul ca sa nu devin PREA personala.

Acum o sa va las, ma duc la o tigara in frig. Va doresc pentru maine o zi a martisorului placuta si plina de alcool!

p.s.-  primavara incepe CU MINE!

Am zis!

Posted: February 28, 2012 in My, my

Ea este prietena mea Oana si o iubesc foarte mult. Si ea ma iubeste foarte mult. De-aia o sa-mi aduca azi nutella ;;).

 

later edit: da, am scris asta ca sa primesc nutella:)) [asta nu inseamna nu o iubesc]