Protected: # Post 80.

Posted: November 22, 2011 in My, my

This post is password protected. To view it please enter your password below:


S-au adunat multe. Prea multe cred. S-au intamplat atatea lucruri intr-un timp atat de scurt si nu stiu cum sa fac fata cred. Lucruri rele, lucruri bune, lucruri perfecte. Si presimt ca urmeaza ceva mare. Ceva MAI mare. Intr-adevar, poate intr-un final m-am adaptat la ideea ca lumea nu se invarte in jurul meu pentru ca, zic eu, m-am maturizat. Acum astept. Si da, poate am milioane de intrebari care se intampla sa ma roada uneori si da, poate mai sunt lucruri pe care as vrea sa le stiu. Dar stii ce? In sfarsit simt ca sunt cu adevarat fericita si unele lucruri poate trebuie sa ramana asa cum sunt. Nestiute de mine. Si POATE intr-o zi nestiutele vor iesi la suprafata singure. Eu din momentul asta nu o sa mai privesc inapoi pentru ca am ceva mult mai frumos inainte. Stiu ca  par prea zen, dar nu’s pe prafuri. JUR!:))

Iti multumesc tie ca mi-ai  deschis ochii si m-ai facut sa-mi dau seama ca lucrurile nu au fost asa cum m-ai facut tu sa cred si sa le vad in tot timpul asta. Nu-mi pare rau ca am fost fraiera pentru ca asta m-a facut sa vad unele lucruri si m-a condus la altele. Si da, ar trebui sa simt exact contrariul, dar eu ma simt usurata. Nu-ti port pica, nimic. Am revenit la stadiul de dinainte..indiferenta:D.

Si-ti multumesc tie .. pentru tot

p.s.-acum stiu ca orice ar fi, oricat am gresi, eu sau tu, noi doi  intotdeauna vom fi noi.

Cat poti tu de tare.

Posted: October 25, 2011 in Uncategorized

“esti prea mica la minte si la suflet”

Ce conteaza? Da, sunt naspa. Da, sunt de-o nesimtire crunta. Dar atata timp cat totul este spre binele meu, ce conteaza?

Ma mir ca mai exista oameni care se mira cand e vorba despre mine.

Blaaa.

Posted: October 20, 2011 in Uncategorized

Am cunoscut o proasta. Fascinant, stiu. Si acum urmeaza intrebarea: pi da’ ce este asa extraordinar in legatura cu proasta asta de m-am hotarat eu asa fantastic sa scriu despre ea? ca doar cunosc prosti in fiecare zi, care mai de care ca celalalt. Raspunsul este simplu: este doar ocazional asa. Cand uita sa nu aiba incredere. Cand uita de ceea ce crede ea. Cand se lasa afectata. Cand e proasta. Alt cuvant n-am. Si mi-e asa mila de ea.

Daca era sa se intample asta acum ceva timp, ma interesa mult mai mult, faceam mai mult tamtam si probabil scoteam o maxidrama de zile mari. Dar nu.  S-a intamplat acum si ma simt mai detasata decat ar trebui. Si decat ar fi normal. Poate imi zgarie oleaca orgoliul si nu e tocmai multumit, dar serios acuma… cum naiba s-a ajuns la asta? Ma asteptam ca odata si-odata sa se duca. Dar pe bune… asa repede? sau poate pur si simplu e ceva de moment.

poate si eu am o enigma, da’ nimeni nu scrie o carte despre asta.

sunt atatea lucruri care-mi strabat mintea in momentul de fata incat nici daca as sta pana maine dimineata sa scriu, tot n-ar ajunge. si cel mai trist este ca toata graviteaza in jurul unui singur lucru. un singur blestemat enervant sugator de timp si energie lucru. am chef sa scriu. chiar am. de mama focului, dar nu prea-mi vine. imi caut cuvinte si nu gasesc. dar acum voi schimba tonul postului din profund si sentimentalist, aproape de morbid in degajat si amuzant. sau cel putin incerc. in fond asta fac mereu.

cert este ca dupa fiecare fraza fac o pauza de cateva minute ca sa vad ce sa spun in continuare, pauza care intr-o conversatie ar fi dramatica si palpitanta, dar acum asa in scris n-are niciun farmec pentru ca nu sunteti de fata. asa ca pentru teatralitate, voi oameni tristi care cititi asta, dupa fiecare paragraf/fraza/propozitie/chiar si cuvant [cum va vine] faceti o pauza de citit. pauza de mancare, cacare, laba, dupa preferinte, posibilitati si/sau capacitati.

in primul rand, tineam neaparat sa vorbesc despre evenimentul care se desfasoara maine in liceu. de fapt, azi. ca e trecut de 00:00. absolvirea celor de a 12a. observ o miscare pana si in randul celor care nu au  treaba cu asta, dar eu inteleg perfect. mereu m-a afectat ziua asta din an [mereu, adica in ultimii 2 ani:))] cu de toate: piele de gaina, 2-3 lacrimi prin coltul ochiului si fiori din cap pana in picioare. nu stiu de ce, e inexplicabil cum de ma afecteaza asta. si maine poate mai mult ca oricand. ma gandesc ca noi suntem urmatorii. anu’ viitor o sa treaca atat de repede si maine poimaine o sa ma trezesc la ceremonie, in locul celor de anu’ asta ca tristii. oricum, de stiut stiu de pe-acum ca probabil o sa-mi bocesc si sufletul cand o sa vina momentul. CACAAAt. a revenit tonul pisacios de emotionant. repede repede, trebuie sa schimb ideea.

aaaaasaa

in al doilea rand, am remarcat ceva dubios. -brb, ma usuc la par- m-am intors-. ma rog, nu este atat de dubios pe cat este de trist [ca sa reiau ideea]. stii cum e sa fii sigur de ceva?ok. reformulez. stii ce inseamna sa fii prea sigur de ceva? extrem de sigur. bolnav de sigur. si apoi cu timpul, asta se schimba. si incepe sa se mai duca asa  cate o patura de siguranta din dictamai alaiul pe care il aveai si te trezesti deodata ca ai ajuns pe minus. si-ncepi apoi sa-ti creezi singur siguranta de odinioara prin imagini si idei false, dar nu e la fel. nu, nu e. si cacat, am nevoie de siguranta aia pentru mai departe.

AAAAAAA. ma enerveaza ca tot la de-astea ajung. se pare ca asta e firea mea in seara asta. poate de la foame, poate de la premenstruatie. nu stiu. da’ mai bine inchei aici. si ca sa nu fie sfarsitul prea abrupt, o sa va arunc cu dragoste asa un: noapte buna, fanii mei, eu ma duc sa ma culc. vise ude!

p.s.- sunt atat de mandra.

N-o sa incep cu “nu am mai scris de mult timp pe blog din motve jedjdudhdsf” ca e cam penibil asa. In fond e blogul meu si scriu cand si ori de cate ori mi se scoala mie ca mai am cate ceva de imprastiat.  M-am gandit sa mai bag niste update-uri asa pe-aici, inainte sa m-apuc sa citesc cartea obligatorie total neinteresanta si inutila, ca sa-mi mai diversific si eu activitatile sociale.

1. blablabla sunt un geniu blablablaa. nimic de contrazis aici. ok, poate am cateva escapade de nebunie si instabilitate. ok, poate sunt cam prea orgolioasa si oleaca imatura uneori. SI OK, MAI EXAGEREZ UNEORI fara sa-mi dau seama pe moment. dar ba, in afara acestor momente [poate uneori chiar si in timpul lor] pot fi al naibii de stralucita -da exact, ma laud de nu ma mai suport. cred ca-mi permit asta, nu se intampla PREA des.

2. momentan trec prin mai multe schimbari. si nu ma refer numai la schimbari legate de mine, personal- nu mai accept cacaturi, nu mai las de la mine, in special cand nu e vina mea [ok, poate aici dramatizez oleaca:)) pentru ca nu prea fac asta in general:))], nu ma mai intereseaza [de obicei la stadiul asta ajungi atunci cand te saturi] – ci si la oamenii din jur care dupa cum mi-a spus cineva destept odata “ei ne influenteaza cel mai mult”.

3.fericirea si surprizele vin de unde te astepti mai putin. dezamagirea la fel. poate e din cauza mea ca am prea multe asteptari de la persoane in general. ma rog, nu am rugat pe nimeni sa omoare un dragon pentru mine sau sa se cocote in varful statuii mele imaginare [care apropo, e destul de mare:))], dar zic ca respect si sinceritate pot astepta in schimb. Zic. ca  sunt enervant de paranoica si interpretez orice lucru ca ceva negativ fata de mine asta e partea a doua. dar pana si eu stiu sa deosebesc lucrurile naspa de cele mai mult create in mintea mea. Ca poate asta nu convine, dar paranoia asta a mea imi ofera o capacitate prea buna de a prevedea chestii, de a-mi da seama de lucruri, de cum se intampla ele cu adevarat. Stiu, asta nu convine, am mai spus, dar n-am ce face. Nu e ca si cum as putea sa-mi impun sa nu ma prind cand altii isi bat joc. Si oricum, n-as mai fi eu daca n-as analiza situatiile de 6743 mii de ori si nu le-as intoarce pe toate partile posibile si imposibile. In fine.

4.

5. continui sa visez ciudat. de ce cacat?

Mi-a facut placere sa vorbesc despre mine. Din nou. In curand, cu placere.

p.s.- initial scrisesem un alt post. dar pe acela il voi publica atunci cand o sa cred ca mai e cazul.

Am revazut recent acest film pentru ca mi se facuse dor. Putine filme sunt cum e asta. Putine filme ma fac sa stau cu gura cascata de-a lungul lor. Mai putine filme ma tin treaza efectiv dupa ce le vad sau ma fac sa visez din cauza lor. Iar si mai putine filme ma fac PE MINE sa simt ce simt in momentul de fata, cand ma gandesc la el. La cat e de genial, cat e de incredibil.